vineri, 25 februarie 2011

Copii cu nevoi speciale: copii doriti dar nedoriti!

Pe Zone Reality am vazut, in seara asta, emisiunea Miracole.

O familie, care pe langa copiii ei, in numar de 7 mai avea adoptati, alti 7. Dar cu dizabilitati.

Pe copiii astia nu-i doreste nimeni, a comentat mama.

Ultimul adoptat este un copil din Kenya, un baietel, fara extremitati:mainile si labele picioarelor.

In tara lui era un suflet condamnat. Rudele l-ar fi  luat de la mama si omorat.

Tatal adoptiv l-a luat in brate si l-a privit:  ce ochi frumosi are, parca sint ochii lui Dumnezeu!



Mie mi-au dat lacrimile.

PS Emisiunea Miracole, cu Roma Downey, episod 47.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/miracole-cu-roma-downey-la-zone-reality-910906.html




Pate: nu doar reclama e periculoasa!

http://www.adevarul.ro/locale/galati/color800517bCampanie-Adevarul-SearafontbStii-mananciVezi-ascunde_0_433756666.html#commentsPage-6

Cititi si va mi minunati!

joi, 24 februarie 2011

Rezistentele sau programele de ingrasare, de identificat neaparat!

Vorbeam cu o buna prietena, care e si psiholog, o prietena citata des prin postarile mele.

Despre regim de viata.

IMPORTANT:  regim la a care se adauga rezistentele, spunea Vicky, programe de ingrasare le denumeam eu.

Adica:

Candva, inconstient, s-a "prins" de cel in cauza (cel care tine cure de slabire si asteapta miracole) o vorba.

Ceva spus de mama: vai ce slabanog/noaga esti. ai picioare ca niste fuse/ bete, mi-e rusine cu tine! Ce va zice lumea, ca nu-ti dau de mancare, ca nu avem grija de tine?!

Sau de bunica: daca mananci, ai sa te faci ca X sau Y, exemplare obeze morbid.


O fetita ce se vedea grasa, dar era absolut normala, are o mama care e mereu la cura. Si-si gratuleaza  corpul, atunci cand il confrunta in oglinda,  cu tot felul de epitete. Vicky mi-a amintit unul: vaca grasa!

Lumea zice ca daca esti gras este egal cu bunastare. Ca daca esti slab, sigur esti "beteag", asa cum am auzit recent prin preajma.

Si parintii cand esti mic: mananca tot, ca sa cresti mare. Dar ei nu stiu ca acest tot este PREA MULT iar acest prea mult duce la obezitate.Sau macar, daca ai noroc, la supraponderalitate.

Iar copilul, ascultator, mananca.

Si-si  educa celula grasa sa primeasca mult, Prea mult.

Rar am auzit parinti multumiti de cat ingera odraslele.

Desigur daca meditati asupra problemei, veti descoperi ca mancarea e ca un drog: care va ajuta sa supravietuiti intr-un prezent dificil, care va alina si care va face viata suportabila. Sau care, mai rau, va scoate din plictiseala.

Sau care teribil, va reda, insa temporar, respectul de sine.

Imi amintesc de replica profesorului de medicala, in anii studentiei: o doamna obeza ii spune: dar nu mananc nimic, de fapt da, mananac, doar mamaliga!

Si porcul cu ce se ingrasa, doamna?

Nu e replica academica, dar era la obiect, iar noi, studentii lui, sigur am luat aminte prima lectie de nutritie.

Sir Elton John, The Daddy pentru Zachary



Ne aflam in Romania, in tara noastra putin toleranta fata de cei altfel.

Nu am meditat la subiectul paternitatii homosexuale, dar nu sufar de homofobie.

Imaginea vorbeste de la sine. Nu credeti?

PS Chiar acum un minut vorbeam despre cunoastere vie! Cu psihololog Victoria Ion (http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/). Care la replica mea: da, e foarte "tare" subiectul abordat
(http://vicctoriaion.blogspot.com/2011/02/hiperprotectia-mostenire-grea.html), mi-a raspuns: asa e si viata, scriu despre ceea ce traiesc, vad, ma mir, incerc sa inteleg.

Si ma gandesc ca am avut o tentativa de a avea la cabinet un baiat, banuit de mama sa de homosexualitate.

Sint pregatita si pentru experiente de acest gen, mai ales ca le consider normale.

miercuri, 23 februarie 2011

luni, 21 februarie 2011

Cura de slabire versus un nou regim de viata!

Daca sinteti cu ceva kilograme in plus si aveti de gand sa le eliminati din viata voastra, fiti atenti.

Corpul vostru comunica permanent cu voi. Va ajuta sa treceti peste momente dificile.

O prajitura salvatoare, un pranz bogat ca o mana intinsa pentru ajutor, o cina romantica de unul singur, dar pentru doi, ceva gustari de inima albastra.

Bine, bine, dar noi vrem kilograme mai putine. Paralel cu o stare emotionala buna.

Cura de slabire e cea care iti aduce respectul de sine multdorit.

Alegem o cura de slabire celebra. Obtinem, din prima saptamana, rezultate care ne trimit in rai.

Dar apoi ce facem? Dupa cura de slabire, care ne promite rezultate mai ceva ca un iubit la prima intalnire, ce facem?

Iubitul pleaca spre alta. Mai tinem alta. Si alta.

Eu propun un nou regim de viata. De educare hormonala si chimica a organismului.

Alte obiceiuri alimentare. Alta metoda de a "dresa" un bun prieten. Corpul nostru.

5 mese pe zi ( portia medie)
Ore fixe (sau aproximativ fixe) de masa
Masticatie lenta
Salate de legume si proteine( carne, oua, branza, fara a mixa proteine din lapte cu cele din carne)
1 gustare se fructe
Reducerea cantitatii de paine. Neagra. Doua felii/masa. La doua mese principale
Apa. 2 l.
Sport. Adaptat la stilul de viata

Credeti ca ati putea sa incercati?

Fara cure, fara chestii exacte, de lista, fara promisiuni.


sâmbătă, 19 februarie 2011

Ora de aur - profiti de ea zilnic? Dan Luca




Ma gandeam la ora de aur. Si am dat cautare pe Google, sa vad ce se scrie despre.

La ora de aur a lui Dan Luca m-am aliniat si eu multi ani. OK. Acum e in stand-by.

Ma adaptez, va mai fi vreme si pentru ea. Peste ani.

Si la ora de aur a practicii medicale. O ora, prima dupa un accident, atunci poti fi salvat sau e cea mai buna ora pentru a trece dincolo.

Mai este una, o ora, tot de aur, pentru criminalisti si investigatia aferenta.

Mai multe ore de aur.

Cred ca orice ora folosita pentru noi este una de aur.


joi, 17 februarie 2011

CancerCompass: Diet High in Fiber Might Lengthen Your Life

CancerCompass: Diet High in Fiber Might Lengthen Your Life

E cunoscut faptul ca o dieta bogata in fibre prelungeste viata.

Americanii de la Cancer Compass au revizuit dieta bogata in fibre.

Oare stim ce inseamna fibre?

La ce ne gandim cand cineva spune: mananci fibre?

Obezitatea in Romania ocupa locul trei in Europa. Nu ma mir ca e pe podium.

Sanatate si pe curand!

miercuri, 16 februarie 2011

Sfaturi sportive intr-o maniera nesportiva

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/dieta-fitness/exercitiile-fizice-10-beneficii-uimitoare/


Mayra.ro ne da cateva sfaturi de bun simt. Mayra este un site cu subiecte de bun simt.

Aceleasi 10 puncte le-am gasit pe contracoperta de la ultimul TV mania.

Inteleleg gestul de promovare sportiva, dar de ce calea e nesportiva?

marți, 15 februarie 2011

Sebastian Lazaroiu, un articol cel putin interesant

Azi am avut sesiune de calcat rufe.

Imi place, e ca o meditatie, pentru mine. Liniste, mana, gestul monoton, neuronii deconectati.

TV era la datorie.Monoton si el.

Am surprins niste teorii interesante ale lui Sebastian Lazaroiu. La o cautare rapida si sumara, iata ce am gasit:

http://blogary.ro/2011/02/cititul-n-a-omorat-pe-nimeni-spun-psihologii/

Voi reveni, ca sigur mai e ceva in podul cu fan!


Am revenit: originea teoriei:http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8300861-sebastian-lazaroiu-noua-revolutie-sexuala-asteptat-jumatatea-acestui-secol-romania.htm

http://www.a1.ro/news/social/sebastian-lazaroiu-anunta-o-revolutie-sexuala-in-romania-143032.html

Da, ramane de meditat!




sâmbătă, 12 februarie 2011

Mai usor cu kilogramele!

http://perfectslim.ro/?gclid=CIO31tTugacCFUkhfAodzRoEew



Tot ce trebuie sa faci, poate nici macar atat, e sa inghiti hapuri.

In rest, stai  linistit, ti se garanteaza minus 7 kg. In cateva zile.

Site-urile, de orice fel, sint pline de pastile minune.

Ma mir ca se gasesc clienti pentru astfel de propuneri nutritioniste.

Sau de ce ma mir?

Imaginea de sine  e deficitara. Si macar daca la managementul kilogramelor putem fi performeri, de ce nu?

articole interesante veti gasi pe:





miercuri, 9 februarie 2011

Pate Bucegi: obezitate morbida

Aseara, priveam reclama la pate Bucegi, una noua. Cred.

Daca Graffiti BBDO a dorit sa comunice emotional, a reusit. Dar, parerea mea, nu asa cum si-a dorit.

Un baietel supraponderal vine trist acasa. Familia e la masa.

De ce era trist? Probleme cu o fata, desigur. Nu-i nimic, mama vine din bucatarie cu tartine cu pate Ardeal (nici nu are importamta marca!). Si cu cele mai bune intentii/mesaj subliminal!,  ca nu-i nimic, daca nu a reusit cu fetele se rezolva cu pate!

Falcutele lui grase freamata fericite.

Si asa incepe povestea unui obez morbid.

Mancatul  ca mod de a face fata vietii.



duminică, 6 februarie 2011

Din nou, bulina neagra! Educati parintele interior!

Pornesc si eu cum a demarat Vicky.

http://vicctoriaion.blogspot.com/2011/02/punct-de-plecare-articolul-mai-bine.html

Si Ionut, descris ca elev problema m-a dus in familie, din nou.

Analiza tranzactionala spune ca avem in noi un parinte, copiat dupa cei proprii, un adult, care ne seamana si un copil, care cam e ca cel care am fost odata!

Ne comportam cu copiii nostri cum am invatat de la parintii nostri, are grija parintele interior sa mentina traditia.

Ma intorc la copiii asa zis "problema": dependenti de calculator, de televizor, ca apoi sa fie dependenti de droguri.

Si dau ca exemplu propria noastra experienta.

Tudor, baiatul nostru, va implini curand 5 ani.

Si, ca orice copil de varsta lui, ii plac desenele animate.

Ii place sa se uite la TV.

Hai, mama, te rog, e Batman! Bine.

Si apoi mai e si Scooby, te rog mama, ma uit si la asta. Stai, ca-s doua episoade.

Si asa ajungeam la peste 2 ore, de TV. Zilnic.

Ei, da, dar sint desene animate. Dar se repeta, iar si iar.

Le stie pe de rost. Si atunci, de ce?

DE PLICTISEALA!

Copiii din ziua de azi au nevoie de multa grija, atentie si mai ales iubire. De foarte multa iubire.

Nicidecum de un  parinte rigid si autoritar.

Iar daca va incadrati in descriere va rog sa va puneti intrebarea: ce fel de parinte aduceti de acasa, de la voi?

Acelasi tip de parinte care va dojeneste si pe voi cand gresiti. Tot cel interior, conform AT.

Tudor nu era pasionat de desene animate.

De cand am luat decizia eliminarii TV si a calculatorului (dar nu in totalitate!) nici macar nu mai intreaba despre.

Decizia a fost luata de parintele tolerant, aflat in parintii lui. Nu am discutat despre schimbare.

Pur si simplu i-am atras atentia catre altceva.

Facem puzzle in familie.

Tudor canta cu tatal lui la orga si la chitara electronica.

Si il acompaniaza cu  pedale. (pedala este instrument electronic de modulare a sunetului chitarei!)

Are lectii de engleza saptamanal. Iar noi, parintii, acasa, repetam si ne distram cu pronuntia limbii!

Iesim in natura, parcul e aproape.

Este la cercul de pictura, iar dupa vacanta va merge la inot si la karate.

Si citim. In fiecare seara. Impreuna. Toti trei sintem implicati.


Ce legatura are Egiptul cu nutritia si psihoterapia?

Zilele astea am avut norocul sa racesc.

Si m-am refugiat acasa. Noroc de notebook, de zile libere si de TV.

M-am odihnit. Si Realitatea este un canal lejer pentru mine. Fundal viu.

Egipt acum, deci, mult, la RTV.

Cu mintea m-am dus acolo. In resort, ceva de vis. La monumente, fabulos si grandios.

Dar restul  nu semana deloc cu stralucirea locului din care tocmai ai plecat.

Casele saracacioase, oamenii slabi, impovarati de griji, incruntati.

Cand le zambeai, erau uimiti.

Bun. Sa nu mai bat campiile udate de Nil, sa revin.

La gradul de saracie al poporului egiptean, pare-se ca nimic nu s-a schimbat.

Piramidele au fost ridicate de  masa paupera. Pentru cei bogati. Se revoltau ei, cei saraci. din cand in cand.

Dar fara sansa. Daca ar putea sa-si invinga foamea, saracia, sa-si puna acoperisuri peste case ar fi bine. Doar atat.

Turistii sesizeaza, rational , discrepanta. Cine a fost acolo stie depre ce vorbesc.

Daca va amititi  de cartierul piramidelor, aveti in fata cat de jalnic si sarac era.


Ei, asa e cu corpul care e pus de minte la "cura de slabire".

Satisfactia mintii este ca ea, cura, sa fie cat mai dura si sa dea rezultate vizibile in cel mai scurt timp.

Daca e de ieri, e bine.

Daca ratiunea  ar considera corpul  si inteligenta sa, atunci ar realiza ca "sclavul" e biciut si infometat pe nedrept.

Si ca ea, ratiunea, crede ca ii este stapan.

Lectia asta, a celor revoltati, e de cand lumea. Razboaiele sint marturie. Poporului german i s-a luat tot. Tot.

Dupa primul razboi modial. Si stiti ce s-a intamplat apoi.  Al doilea razboi modial.

Ei, asta e si cu corpul nostru. Cu drag, cu ingaduinta, ajutati-l sa va raspunda, motivat,  la dorinte.

Nu-l biciuiti. Valabil si pentru minte. N-o supuneti ratiunii voastre, ca un faraon.

Eliberati-o!

Si poate chiar lasati-o sa coboare in inima. Intelepciunea bisericii ortodoxe.



Apoi ce legatura au toate astea cu psihoterapia?


Egiptenii,  si cei care comenteaza situatia actuala,  au zis ca turistii observa  obiectiv,  din afara, starea natiunii.

Si ei, egiptenii, ar putea sa se judece rational daca ar iesi din tiparul: bogat-sarac.

Asa si cu partile noastre care ne produc deservicii.

Nu reusim sa le vedem, nu reusim sa iesim din tipare. De fapt.

"Scriu un articol:  "Iesirea din propria poveste", "Asta mi-a spus azi doamna psiholog Victoria C. Ion.

http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2011/02/iesirea-din-propria-poveste.html

Psiholog fiind, Vicky  m-a ajutat deseori, sa-mi ies din tipare.

Ea, antrenata sa vada,  m-a ajutat si pe mine sa vad.

De aia are legatura cu terapia.

Asta e psihoterapia.

Cineva din afara propriului tau tipar.

Un turist in viata ta.


Ei, nu stiu ce mi-a venit cu din mare in mic si din mic in mare.

Este clar ca mi-am folosit ragazul (pentru mine asta inseamna o raceala!).

Doua zile mi-a fost foarte rau, doar eram racita. Ma gandeam ca nu mai stiu cum e sa fiu bine. Asta s-a intamplat in a treia zi. Dar eu doream ceva rapid. Sint om.

Si apoi am ramas acasa ca aveam de lucru cu mine.

De-abia dupa ce a trecut virusul,  am venit eu la rand.

Si asa am reusit sa stau o saptamana acasa. Fara sa ies din spatiul meu apropiat.

Asa si cu istoria. Ea isi va urma cursul. Si dupa raceala va veni clipa in care vom sta si ne vom apleca asupra noastra.


Acum, daca am fost coerenta iar voi ati inteles ceva si ati luat ce va fost necesar din textul asta,   e bine.

Daca nu, ramane pe alta data.

Oricum, concluzia: fiti buni si blanzi cu voi, orice ati face: nutritie sau psihoterapie.

joi, 3 februarie 2011

Mai bine arunc bulina neagra!



Nu e bine sa plangi!

Nu e bine sa te plangi!

Nu e bine sa fi suparat!

Nu e bine sa fi furios!

Nu e bine sa fi trist!

Nu e bine sa fi rau!

Cred ca ati auzit expresiile astea spuse de cei din jurul vostru: familie, colegi, prieteni!

De multe ori, de zeci de ori.

Nu poti face un pas, asa zis gresit,  si sar "ajutoarele" din jur.

Nu e bine sa...!

Cand tu ai nevoie in acel moment sa plangi sau sa te plangi. Atat. 

Si iar: nu e bine sa...!

Cand tu ai nevoie sa fi doar ascultat. Atat.

Nu sfatuit, "de bine", de obicei.

Cand tu ai nevoie sa fi slab si vine anturajul sa-ti spuna ca nu e bine sa fi slab ci e bine sa fi puternic.

Si astea de mic.

Cum oare sa ajungi adult, care a experimentat starea de deriva de care avea nevoie in acel moment?

Un fapt absolut NORMAL!

Si in felul asta te ascunzi. 

De mic.

Un bun prieten mi-a povestit ceva nostim. Era zburdalnic si primea des buline negre la gradi.

A fost admonestat de parinti, o data de doua ori.A treia oara a aruncat bulina inainte de a ajunge acasa.


Asa si cu sentimentele si comportamentele implicite. Ale noastre.

 Le aruncam, undeva in noi, nu ne mai vine sa le marturisim.

Pentru ca vom aminti altora ca si ei si-au aruncat bulinele negre. Undeva in ei.

Atentie! Bulinele negre vor iesi la iveala, la un moment dat in viata noastra.

Migrena, ulcerul, hipertensiunea, obezitatea, cancerul  etc, toate sint buline negre.

Mai bine arunc bulina neagra.


Ma bine ma ascund de mine!


PS o completare de la o foarte buna prietena, multumesc Cristina!

Si eviti conflictul, astfel, si-si urmeaza "ce trebuie sa faca."






Despre depresie, din nou

http://www.evz.ro/detalii/stiri/prejudecati-despre-depresie-920084.html

marți, 1 februarie 2011

Strada nu mai e loc de joaca: amintiri din copilarie

Poate vi se pare ireal, dar strada a fost locul meu de joaca. Desigur, si parcul, dar ca strada nu a fost mimic.

Plecam, fuga mare, sa ne vedem pe strada.

Acum e un vis sa te poti juca acolo.

E un infern auto, parca soferii sint fiecare un Schumacher in pole position.

Dar pe vremea copilariei mele, acum 30 de ani, noi, copiii, eram regii strazilor.

Creta era un instrument valoros, iar desenele erau foarte educative.

Daca doreai sa chemi un copil, ieseai pe strada. Nu pot sa-mi imaginez copilul meu acolo, in raiul copilariei mele.

De-abia daca poate trece, securizat de priviri  clare stanga dreapta, strada.

O clipa de ragaz, cand bolizii nu-s.

Cea mai mare atentie, infernul pandeste.

Masinile pe vremea mea erau precum iepurii in biserica. Nu prea le vedeai. Si era mare bucurie si mare sarbatoare cand trecea o masina peste cursa intinsa de copii. O bucata de lana, de la andrele, peste strada.

Si ce zgomot si chiote de victorie cand aveam ceva mai consistent: un cablu pe care autoturismul de-abia il trecea. Noi fiind mirati de performanta lui!

Ideal era ca soferul sa coboare furios din masina, pentru cablul ghidus, iar noi sa fugim in ascunzatorile din  curti.

Iar daca strada era regina, bordura era printesa.

Discutiile aveau loc pe borduri.

Acolo ne odihneam corpul obosit de badmington si de intrecerile de sprint si de tenis cu piciorul.

Si sa nu uit jocul "de-a v-ati ascunselea"!

Numaratul si gata, te-am prins, erau auzite ca fiind chestii foarte importante.

Si ca vorbim despre strada si autoturisme. asa cum este acum strada, cu masini parcate, trecand bordurile noastre dragi, era doar cand se adunau pentru meci.

In restul timpului, erau ale noastre.

De fapt, totul era al nostru.

Si strada si bordurile si cerul.

Doar el, cerul, a ramas la fel.

Iar noi, copiii de atunci, am crescut si sintem  mai aproape de cer. Macar ca sintem mai inalti!

Dilema noastra, a copiilor de pe strada, era cum se putea ajunge acolo.

Va veni si timpul potrivit pentru a afla.

Dar ce e  sigur, strada nu mai e loc de joaca.


Persoane interesate