Cuplul: cat de mult ti-a placut chimia in liceu?

Da, viata noastra este chimie, pura, la indemana noastra.

Daca vom intelege ca este vorba de doua "probleme" de chimie, personal, cred ca ne va fi usor sa ne intelegem in cuplu.

Fiinta umana  traieste intre doua valente:ce doreste  sa faca si ce trebuie sa faca.

Valenta placerii: ceea ce faci este sustinut de secretia hormonilor fericirii. Si e fiziologic, deci normal, ca individul sa tinda catre aceasta stare.


Doua atitudini care duc la aceeasi reactie chimica: obtinerea placerii.

Problema este a acceptarii placerii celuilalt.

E o chestiune de toleranta, cateodata foarte greu de gestionat.

Cuplul este un test de toleranta. Si de intelegere a faptului ca traiul in doi are la baza reactii chimice. in principiu, ale placerii.

http://www.citynews.ro/cluj/sanatate-16/endorfinele-hormonii-fericirii-36602/

http://www.stilfeminin.ro/sanatate/Serotonina-sau-secretul-fericirii.html

Ceea ce trebuie facut este o chestiune de responsabilitate. Care nu are, in cele mai multe cazuri, sustinerea hormonala.

Solutia este tot chimia: pentru unii oameni responsabilitatea declanseaza reactii chimice ale fericirii.

Adica a fi responsabil in cuplu este o placere.

Poate aici e solutia.

O simpla reactie chimica, ce sta la baza convietuirii in comun. Toleranta si responsabilitatea in cuplu, valente ce activeaza hormonii fericirii. Si registrul lui trebuie este trece in cel al lui: imi place!

Cuplul se reduce la o problema de chimie, de liceu!