Cred ca decizia luata e una inteleapta.
Desi e contrara normelor bunei convietuiri.
Buna convietuire inseamna ca exista doua parti implicate in buna asta relatie. Si buna credinta investita in ea.
Dar, in cazul meu, al familiei mele, buna buna etc e doar de o singura parte. Noi facem, noi reparam, noi investim, noi tot timpul. Dar de o singura parte.
Iar "vietasul" corespondent ne ia si in ras.
Respectul pentru persoana mea porneste de la mine.
Si de ce, in numele bunei educatii primite, eu sa continui o relatie falita?
Ma acuz de masochism. De catre instanta superioara personala. Waw, frustrare pe energia ta. Gratis si cu bonus, din vara asta!!
Pe scurt: desi ne este vecin, impartind aceeasi cladire de locuit, e un mitocan cu pretentii.
Desi mitocanii inteleg doar un comportament pe masura, unul de mitocan, decizia mea nu duce chiar pana acolo.
Dar nici cu politeturi gen buna ziua, vecine, ce mai faceti nu se tine obrazul fin al convietuirii. Si nici buna educatie nu explica un comportament nedemn pentru sine!
Mitocan pe mitocan se scoate. Parol, monser!
PS Vietasul e cel condamnat la inchisoare pe viata!!
2 comentarii:
Dana, sa inteleg ca esti suparata pe vecini? :)
Cred ca vecinii sunt o tema care apare ciclic in blogurile romanesti indiferent de nisa.
Eu am inceput mai devreme temele cu vecini, prin 2006 :)
http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2006/11/vecinii-lui-pavlov.html
Ma gandesc sa fac chiar o categorie permanenta in blog despre vecinii nostri cei de toate zilele...
Dorin, multumesc! Vecinul e un unic cu care impartim casa.
Asa a fost mostenita, cu tot cu el.
Si, te rog, un post nou despre vecini va fi un distractiv!
Iar de suparare, nici vorba. Nu ma supar, am grija de ficatul meu.Vecinul a ramas la vremea de cand ne era diriginte. Ha!
Un week-end fain!
Trimiteți un comentariu