Vorbeam cu o buna prietena, care e si psiholog, o prietena citata des prin postarile mele.
Despre regim de viata.
IMPORTANT: regim la a care se adauga rezistentele, spunea Vicky, programe de ingrasare le denumeam eu.
Adica:
Candva, inconstient, s-a "prins" de cel in cauza (cel care tine cure de slabire si asteapta miracole) o vorba.
Ceva spus de mama: vai ce slabanog/noaga esti. ai picioare ca niste fuse/ bete, mi-e rusine cu tine! Ce va zice lumea, ca nu-ti dau de mancare, ca nu avem grija de tine?!
Sau de bunica: daca mananci, ai sa te faci ca X sau Y, exemplare obeze morbid.
O fetita ce se vedea grasa, dar era absolut normala, are o mama care e mereu la cura. Si-si gratuleaza corpul, atunci cand il confrunta in oglinda, cu tot felul de epitete. Vicky mi-a amintit unul: vaca grasa!
Lumea zice ca daca esti gras este egal cu bunastare. Ca daca esti slab, sigur esti "beteag", asa cum am auzit recent prin preajma.
Si parintii cand esti mic: mananca tot, ca sa cresti mare. Dar ei nu stiu ca acest tot este PREA MULT iar acest prea mult duce la obezitate.Sau macar, daca ai noroc, la supraponderalitate.
Iar copilul, ascultator, mananca.
Si-si educa celula grasa sa primeasca mult, Prea mult.
Rar am auzit parinti multumiti de cat ingera odraslele.
Desigur daca meditati asupra problemei, veti descoperi ca mancarea e ca un drog: care va ajuta sa supravietuiti intr-un prezent dificil, care va alina si care va face viata suportabila. Sau care, mai rau, va scoate din plictiseala.
Sau care teribil, va reda, insa temporar, respectul de sine.
Imi amintesc de replica profesorului de medicala, in anii studentiei: o doamna obeza ii spune: dar nu mananc nimic, de fapt da, mananac, doar mamaliga!
Si porcul cu ce se ingrasa, doamna?
Nu e replica academica, dar era la obiect, iar noi, studentii lui, sigur am luat aminte prima lectie de nutritie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu