marți, 29 aprilie 2014

Esti parinte?  Daca da, vezi ce stil ai!
Raspuns pentru parintii ingrijorati ca la doi pasi de scoala se vand droguri.


A fi parinte este o stare de gratie si de responsabilitate, in acelasi timp.
Murray Bowen,  creatoru l  terapiei sistemice de familie, care ii poarta numele, spunea ca generatiile actuale lucreaza pentru cele viitoare. Adica e bine sa oferi  copiilor tai un spatiu de incredere si respect , reciproc si de sine.
 Si sa fii constient  atat  de plusurile din familia ta cat si de obiceiurile toxice.
Pentru a reusi in meseri a de parinte e nevoie sa cunosti ce stil parental ai.
Sunt patru stiluri de parinti.
1. EXIGENTII
Parinti foarte autoritari si putin sensibili. Parintii care sunt  numai reguli si caldura putina.
Comunicarea se face  de la parinte la copil.

Copiii unor autoritari tind sa fie obedienti, iar stima de sine este scazuta, sunt predispusi la probleme emotionale si judecata lor morala este mai  putin avansata.

va continua!
TRANSGENERATIONAL DE LA FONDURI EUROPENE

http://www.proiecte-structurale.ro/Comunicat.aspx?cID=491

duminică, 20 aprilie 2014

RELATIA CU MAMA, EPISODUL 3


Dupa ce a observat relatia mama-copil, a ajuns la urmatoarele concluzii
  • Mamele care aveau copii cu atasament sigur erau foarte receptive la nevoile copiilor in cele ce priveau hranirea si afectiunea. Si aveau grija sa raspunda indicilor nonverbali ai copiilor( de exemplu zambeau si ele atunci cand copii lor zambeau). 
  • Mamele copiilor cu atasament anxios nu erau foarte receptive la nevoile copiilor; ori raspundeau destul de tarziu.
  • Mamele copiilor cu atasament evitant isi respingeau copii (fizic sau emotional).
  • Bebelusul de tip anxios vrea cu orice pret sa-si faca mama atenta la nevoile sale, doreste sa i se acorde atentie si iubire. Recurge la atitudini disperate, pentru ca a observat ca asta e o modalitate sigura de a-si atrage mama, care reactioneaza simtindu-se vinovata. Se agata de mama disperat, iar cand  aceasta nu-i raspunde, devine furios si da in ea. Este foarte dependent de mama sa si face orice pentru ca ea sa reactioneze.
  • Bebelusul de tip evitant face exact opusul. De regula, isi neaga sau ignora emotiile, sentimentele si nevoile. Acesta , desi este furios pe mama sa, la fel ca bebelusul cu atasament anxios, prefera sa se indeparteze si s-o ignore pe aceasta, considerand ca se poate descurca si singur.
 
Ulterior, s-a constatat ca tipurile de atasament, aparute in perioada timpurie a copilariei, se pastreaza si in perioada adulta, in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti indivizi, si mai ales relatiile intime.
Astfel, s-a constatat ca exista 3 tipuri de atasament: 
1.            Atasamentul sigur
Persoanele din aceasta categorie nu se tem sa depinda de altii sau altii sa depinda de ele; Considera ca sunt demne de iubire si respect si au incredere in oameni, plecand de la premisa ca intentiile acestora sunt bune, in general. Sunt foarte calzi, reusind sa se apropie rapid de ceilalti si sa-si creeze relatii intime, fara teama de a fi abandonati sau sufocati. Nu se tem nici de singuratate. 
2.            Atasamentul anxios-ambivalent
Persoanele din aceasta categorie, de regula, sunt foarte nesigure si cer de la partener foarte multe dovezi de afectiune si apropiere, deoarece considera ca acesta nu-i iubeste sau vrea sa-i paraseasca. Au convingerea ca nu sunt iubiti si apreciati asa cum ar trebui. Au o stima de sine scazuta si tendinta de a dezvalui prea mult despre ei. Sunt foarte gelosi si posesivi. De obicei sunt perceputi de ceilalti ca fiind prea insisteni si sufocanti. 
3.            Atasamentul evitant
Aceste persoane apreciaza singuratatea, izolarea. Nu au incredere in celalti si nici nu vor sa depinda de acestia. Se tem de relatiile intime, stabile, preferand mai degraba aventurile de noapte. Intr-o relatie, sunt foarte distanti, desi partenerii lor isi doresc sa se apropie de acestia. Sunt cei mai predispusi sa-si insele partenerul si se despart frecvent.
 
Dupa Kim Bartholomew, exista 4 tipuri de atasament, similar celor 3 de la sus, cu precizarea ca tipul evitant a fost impartit in doua categorii distincte (temator si respingator) iar tipul anxios-ambivalent a fost numit “preocupat”:
  1. Tipul sigur: genul de persoane prietenoase, care interactioneaza usor cu ceilalti. Nu se tem de apropierea emotionala si de relatiile intime; nu se tem de respingerea celorlalti sau de singuratate. Nu au probleme in a depinde de ceilalti sau ceilalti de acestea.
  2. Tipul evitant-temator: cuprinde persoanele care nu se simt foarte confortabil in interactiunea cu alte persoane. Acestia doresc sa aiba parte de relatii cu adevarat intime, doar ca se tem sa se dezvaluie, sa aiba incredere totala si sa depinda de partener. Se tem sa nu sufere daca renunta la scutul de protectie, apropiindu-se emotional de partener sau de alte persoan
  3. Tipul preocupat: aici se incadreaza persoanele care vor sa aiba o relatie pe deplin intima si plina de apropiere si constientizeaza ca celalti indivizi nu-si doresc asta. Au nevoie de relatii foarte apropiate, percepute de ceilalti ca foarte sufocante. Deseori se tem ca nu sunt apreciati la fel cum ei ii apreciaza pe ceilalti.
  4. Tipul evitant respingator: de obicei sunt persoane care nu se simt deloc bine in ipostaza unei relatii apropiate si intime. Prefera sa nu depinda de altii sau altii de ei.
 
Critici aduse teoriei atasamentului:
  • faptul ca se pune prea mult accentul pe relatia mama-copil, excluzand celelalte relatii (cu tatal, bunicii, fratii, prietenii, profesorii etc)
  • faptul ca mama este privita ca principalul repsonsabil vis a vis de relatiile copiilor. Pana la urma, influenta pe care o relatie esuata o are asupra individului, e mai putin importanta decat comportamentul mamei in primele luni de viata ale copilului? 
  • experientele din copilarie sunt considerate a avea un impact mult prea mare si definitoriu pentru indivizi, neluandu-se in considerare faptul ca oamenii evolueaza si invata din interactiuni si relatii pe toata durata vietii. 
     
     
    NB, Dana Iesan: mama este de obicei persoana pricipala de atasament, dar  poate fi si o alta persoana din preajma copilului: bunica, bona, de exemplu

http://lataifascuradu.wordpress.com/2012/10/08/teoria-atasamentului-a-lui-john-bowlby/

RELATIA CU MAMA, continuare

Studenta lui Bowlby, Mary Ainsworth a realizat un studiu, observand 76 de copii mici si felul in care mamele lor raspundeau la nevoile acestora (hranire, plans, mangaiere, contactul vizual si zambet).
Aceasta a vrut sa observe si felul in reactioneaza copiii la separarea de mama.
Intr-o camera cu jucarii a adus mama si copilul; un asistent de cercetare cu o atitudine prietenoasa ii arata copilului jucariile, lasandu-l sa se joace cu acestea.
Apoi mama iesea din incapere in 3 intervale, de fiecare data timp de 3 minute. In doua dintre intervale, asistentul ramanea in camera, iar in al treilea iesea si el, copilul ramanand singur. Ainswoth a constatat ca bebelusii se comportau diferit la separarea de mama si revenirea acesteia, in functie de 3 tipare: 
  1. Cei cu atasament de tip sigur (doua treimi din cazuri) vroiau sa exploreze camera independent de mama lor, dar se uitau si dupa aceasta, pentru a vedea daca e acolo. Cand au fost separati de aceasta au plans, dar la revenirea mamei, s-au bucurat si si-au intins mainile spre ea
  2. Cei cu atasament de tip anxios sau ambivalent( 10%) pareau foarte nesiguri, tematori. Nu vroiau sa se desprinda de mame si sa exploreze camera de unii singuri. Cand au fost separati de mama lor, au fost foarte afectati, agitati peste masura si plangand foarte mult. Cand mama s-a intors, au cautat sa se apropei de aceasta, dar in acelasi timp au respins-o furiosi, nevrand sa fie calmati si luati in brate de aceasta 
  3. Cei cu atasament de tip evitant (20-25%) pareau independenti, au explorat camera fara ajutorul mamei si spre deosebire de copiii incadrati in tipul de atasament sigur, nu s-au uitat sa vada daca mama lor era aproape de ei sau nu. Cand au fost separati de mama, au fost foarte detasati, si totusi, analizandu-se bataia inimii, s-a constatat ca nu se simteau tocmai bine. La revenirea mamei, acestia ori au certat-o ori au evitat-o. 
Dupa ce a observat relatia mama-copil, a ajuns la urmatoarele concluzii
  • Mamele care aveau copii cu atasament sigur erau foarte receptive la nevoile copiilor in cele ce priveau hranirea si afectiunea. Si aveau grija sa raspunda indicilor nonverbali ai copiilor( de exemplu zambeau si ele atunci cand copii lor zambeau). 
  • Mamele copiilor cu atasament anxios nu erau foarte receptive la nevoile copiilor; ori raspundeau destul de tarziu.
  • Mamele copiilor cu atasament evitant isi respingeau copii (fizic sau emotional).
  • Bebelusul de tip anxios vrea cu orice pret sa-si faca mama atenta la nevoile sale, doreste sa i se acorde atentie si iubire. Recurge la atitudini disperate, pentru ca a observat ca asta e o modalitate sigura de a-si atrage mama, care reactioneaza simtindu-se vinovata. Se agata de mama disperat, iar cand  aceasta nu-i raspunde, devine furios si da in ea. Este foarte dependent de mama sa si face orice pentru ca ea sa reactioneze.
  • Bebelusul de tip evitant face exact opusul. De regula, isi neaga sau ignora emotiile, sentimentele si nevoile. Acesta , desi este furios pe mama sa, la fel ca bebelusul cu atasament anxios, prefera sa se indeparteze si s-o ignore pe aceasta, considerand ca se poate descurca si singur.
 

sâmbătă, 19 aprilie 2014

RELATIA DE ATASAMENT CU MAMA DETERMINA  RELATIILE  NOASTRE DE CUPLU.

John Bowlby, specialist in psihanaliza copilului, a incercat sa raspunda la diverse intrebari legate de oameni, de felul in care se indragostesc si relatiile pe care le au: 
Care sunt motivele pentru care unii oameni se indragostesc foarte usor si au relatii intime extrem de satisfacatoare?
De ce unele persoane evita sa se indragosteasca si sa aiba o relatie intima?
De ce alte persoane se chinuie sa intalneasca femeia/barbatul potrivit/a cu care sa aiba o relatie plina de traire si sens si nu o gasesc? 
Teoria atasamentului a lui Bowlby aduce in prim plan experientele din copilarie ale indivizilor si anume atasamentul fata de mama lor. Desi atasamentul este innascut, felul in care acesta se manifesta depinde de relatia copilului cu mama sa (sau persoana care are grija de el). Astfel, bebelusii au nevoie sa simta siguranta si incredere vis a vis de persoana care ii ingrijeste, unii dintre ei putand suferi ingrozitor daca sunt despartiti de aceasta, chiar si pentru perioade scurte. 
Premisele principale ale teoriei atasamentului (John Bowlby apud Ayala Malach Pines, 2011):
  • Experientele timpurii ale copilului, sau modelele de lucru internalizate vis a vis de relatia cu mama sunt esentiale, acestea determinand atitudinea si comportamentul fata de indragostire si relatii intime ale viitorului adult.
  • Pe baza acestor experiente, indivizii ajung sa considere ca merita sau nu sa fie iubiti si ca ceilalti pot sau nu sa le ofere ajutor sau dragoste. 
  • Aceste experiente modeleaza tipurile de relatii pe care indivizii le vor avea pe parcursul vietii, si mai ales felul in care persoanele vor interpreta aceste relatii. 
     
    VA CONTINUA!
     

     
 
 
 
 
 

miercuri, 13 martie 2013

Detoxifierea de primavara

Se pare ca cel mai bun remediu antiastenie de primavara este mersul la piata.

Gasiti acolo legume verzi si mai ales frunze, tinere, verzi. Spanac, stevie, leurda, urzici.

Salatele de frunze verzi vor fi terapia asteniei.

Si citrice, suc, vitamina C. Dar mai multa vitamina C contine patrunjelul. Care se poate combina, in salata, de exemplu tabule. Plus lamaie.

O primavara frumoasa.

Persoane interesate