RELATIA CU MAMA, continuare
Studenta lui Bowlby, Mary Ainsworth a realizat un studiu,
observand 76 de copii mici si felul in care mamele lor raspundeau la
nevoile acestora (hranire, plans, mangaiere, contactul vizual
si zambet).
Aceasta a vrut sa observe si felul in reactioneaza copiii la separarea de mama.
Intr-o camera cu jucarii a adus mama si copilul; un asistent de
cercetare cu o atitudine prietenoasa ii arata copilului jucariile,
lasandu-l sa se joace cu acestea.
Apoi mama iesea din incapere in 3 intervale, de fiecare data
timp de 3 minute. In doua dintre intervale, asistentul ramanea in
camera, iar in al treilea iesea si el, copilul ramanand singur. Ainswoth
a constatat ca bebelusii se comportau diferit la separarea de mama si
revenirea acesteia, in functie de 3 tipare:
-
Cei cu atasament de tip sigur
(doua treimi din cazuri) vroiau sa exploreze camera independent de mama
lor, dar se uitau si dupa aceasta, pentru a vedea daca e acolo. Cand au
fost separati de aceasta au plans, dar la revenirea mamei, s-au bucurat
si si-au intins mainile spre ea
-
Cei cu atasament de tip anxios sau ambivalent(
10%) pareau foarte nesiguri, tematori. Nu vroiau sa se desprinda de
mame si sa exploreze camera de unii singuri. Cand au fost separati de
mama lor, au fost foarte afectati, agitati peste masura si plangand
foarte mult. Cand mama s-a intors, au cautat sa se apropei de aceasta,
dar in acelasi timp au respins-o furiosi, nevrand sa fie calmati si
luati in brate de aceasta
-
Cei cu atasament de tip evitant (20-25%)
pareau independenti, au explorat camera fara ajutorul mamei si spre
deosebire de copiii incadrati in tipul de atasament sigur, nu s-au uitat
sa vada daca mama lor era aproape de ei sau nu. Cand au fost separati
de mama, au fost foarte detasati, si totusi, analizandu-se bataia
inimii, s-a constatat ca nu se simteau tocmai bine. La revenirea mamei,
acestia ori au certat-o ori au evitat-o.
Dupa ce a observat relatia mama-copil, a ajuns la urmatoarele concluzii:
-
Mamele care aveau copii cu atasament sigur erau foarte
receptive la nevoile copiilor in cele ce priveau hranirea si afectiunea.
Si aveau grija sa raspunda indicilor nonverbali ai copiilor( de exemplu
zambeau si ele atunci cand copii lor zambeau).
-
Mamele copiilor cu atasament anxios nu erau foarte receptive la nevoile copiilor; ori raspundeau destul de tarziu.
-
Mamele copiilor cu atasament evitant isi respingeau copii (fizic sau emotional).
-
Bebelusul de tip anxios vrea cu orice pret sa-si faca mama
atenta la nevoile sale, doreste sa i se acorde atentie si iubire.
Recurge la atitudini disperate, pentru ca a observat ca asta e o
modalitate sigura de a-si atrage mama, care reactioneaza simtindu-se
vinovata. Se agata de mama disperat, iar cand aceasta nu-i raspunde,
devine furios si da in ea. Este foarte dependent de mama sa si face
orice pentru ca ea sa reactioneze.
-
Bebelusul de tip evitant face exact opusul. De regula, isi
neaga sau ignora emotiile, sentimentele si nevoile. Acesta , desi este
furios pe mama sa, la fel ca bebelusul cu atasament anxios, prefera sa
se indeparteze si s-o ignore pe aceasta, considerand ca se poate
descurca si singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu