mame de baieti, ATENT!

Ieri, cand am postat titlul, nu mi-a mers sa mai postez altceva.

Mi-am zis: nimic nu e intamplator, mai asteapta.

Azi se poate. Azi nu prea am inspiratie.

Tudor, revin la descendent, imi capteaza atentia prin: mama, atent!

Ca mama in general, ca mama de baiat, am dorit sa scriu un eseu despre relatia mamei de baiat cu baiatul ei.

Sau cum tensiunea femeie-barbat, fiinte doar aparent asemanatoare, naste un produs care va ramane un "copil" pana la adanci batranete.

Observ, notez si ma intreb: oare in momentul cand mama naste un copil de sex masculin trece instant in tabara misogina?

Se naste o idee, care e mai mult decat oedipiana: mama de baiat este prima femeie din viata lui, femeie ce se va tranfera la iubitele si prietenele lui ca apoi sa sfarseasca, apocaliptic, in sotia lui!

"Doar il stii, copilareste inca, nu s-a maturizat!" e o fraza tipica pentru mame de baieti la intalnirea cu nora sau viitoarea nora. Spusa cu mandrie si mult drag, poate si cu ceva regret in glas.

Adica: eu asa l-am lasat, copil mare, ce-mi aminteste de vremurile cand eram tanara si el mic.

Mama de baiat refuza, paralel cu baiatul ei, maturizarea.

Logic, nu? Daca el e copil si eu sint tanara, nu? Oare asta sa fie?

Atitudinea, din fasa, acum la gradinita, in situatia mea, e una: el ce stie!?, uite la fetite, sint mature de mici!

Sau varianta: uita-te la ele, smechere si manipulatoare, ii invart pe bietii baieti pe degete. Stai sa vezi cand or creste, ce vor face din ei. Care ei? Baietii sau barbatii.

Sau baietii, de fapt. Ca, stii draga, eu am avut mare grija de el, ca, asa cum e copil mare, e al meu si eu sint mama lui si la o suta e ani. Cat oi trai, el va fi copilul meu!

Provenim din neveste de baieti, dar uitam repede asta.

Vorba soacrei si ideile ei, fac totul pentru baiat, ca acusi pleaca de acasa si cine stie cine va avea grija de el, baiatul mamii, se transleaza subtil dar sigur la partenera.

Si dintr-o data te trezesti ca daca nu ai stiut din propria familie cum e sa fii cu un baiat ai ocazia acum.

Cand iti este livrat de la o mama de baiat un exemplar smiorcait, alintat, care nu prea stie ce face, ca a facut mama lui o viata in locul lui, nu?

Un play boy de baiat, manca-l-ar mama!

Uite cum cresc, uite cum se departeaza, dar eu stiu sa-l educ bine.

Il educ cum pot eu mai bine, de fapt. Ca de, vine vremea si pune mana una pe el.

Si el, baiatul, e pregatit perfect. Sa poata infrunta viata. Copilarind. Ca stim cu toatele, ei nu se maturizeaza niciodata!!!!

Mama lui e totul pentru el, caci a fcaut totul pentru el, s-a "sacrificat"! Si l-a educat cum a stiut ea mai bine.

Bun, ajungem la esenta: mama de baiat crede ca el nu se descurca fara nepretuitul ei ajutor, ca e cu mintea imatura, ca, virgula, copilareste inca.


Si face tot posibilul sa-si demonstreze teoria.

Mame de baieti, atent la ce exemplar educati si lansati pe piata. ATENTIE: Tolerati, in numele binelui, un infantil pardon, un copil cu conotatie de adult.

Sint mama de baiat si vreau sa fiu LUCIDA!

In final, memoria ma duce la vremurile demult, cand faceam aerobic cu profesoarele mele, de la medicina si una zicea alteia: vai draga, de-abia astept sa se insoare baiatul meu, ca m-am saturat de spalat si calcat atata!

Ma gandeam eu: aha, ca sa spele el, nu?

Mame de baieti, atent: NU!