Familia noastra, cea mioritica, e una plina de traditie.
Rolurile sint bine stabilite. Femeii ii este dedicat cel de bucatareasa.
Macar asta e clar.
Cratita face parte din arsenalul artileriei grele. Desigur folosita pentru a gati nu pentru a lupta.
In cratita si cu ajutorul ei se fac si desfac vrajile culinare de arome si gust.
In cratita si cu ajutorul ei se cearta si, mai ales, se impaca vrajbele casniciei.
Undeva, cratita este clar dedicata femeilor. Dar asta e vizibil foarte clar in familia romaneasca.
Caci cu ea se obtine certificarea si confirmarea ta ca femeie casatorita.
Bun, acum ca v-am lamurit despre rolul asta binestiut si arhaic, deci am batut la o usa deschisa, vin cu varianta noua.
Mai exista si o alta categorie de familie, chiar la noi, care tinde sa devina un procent semnificativ, cea cu barbati sefi iscusiti.
Gatesc si ei si o fac foarte bine.
Cu mandrie si fara vina, recunosc ca in familia noastra barbatul se ocupa de cratita.
Fiul nostru stie ca daca doreste un anumit fel de papa se duce la tata.
Si in consecinta e dotat cu un set de cratite. Pe care le invarte cu gratie.
Alaturi de pistoale, masini, sabii si soldati de lupta.
Mie imi place asta, barbatii care gatesc o fac foarte bine. Si au si demitizat sensul in bucatariei.
Care poate deveni un spatiu de arome si de gusturi, un model de comunicare asezonat.
Si daca un cuvant ca sef e in context, deci sa fie sefi si la cratita! Eu subscriu cu drag, ca nu e nimic mai placut ca mancarea oferita de sotul tau atunci cand ai venit acasa si mai ai putin si mori. De foame.
2 comentarii:
e un concept destul de invechit, care incepe sa se scimbe, dar iata ca fara el nu am fi existat noi probabil..
cata dreptate ai, Paty!
acum am trecut curatiunea in anul 2012, dar se pare ca avem probleme la emotie.
Trimiteți un comentariu