Am norocul de a experimenta, din postura de sotie-mama, relatia tata-fiu.
Implicarea tatalui in cresterea si educatia copiilor nu mai este un mare "waw" in prezent.
Este imperios necesar ca tatal sa fie prezent, ca tatal sa-si asume rolul ca atare, de tata "jucator".
Personaj activ, prezent rational, cu ingaduinta data de iubire, in viata fiului sau, tatal este un model care are si valente de camarad.
Dezvoltarea armonioasa a fiului are in fundament un model patern, nu doar teoretic: tata ar spune, tata ar face, tatii i-ar placea etc.
Modelul este real, in timp real, implicat , asumat si practicat.
Complicitatea celor doi doi, cuplului tata-fiu, are drept ancora bateria hormonala identica.
Fapt definitoriu pentru relatie si pentruluciditatea si ludicitatea ei.
Si aceasta apropiere se realizeaza si mai simlu pentru ca are la baza si pasiuni comune. Si aici din nou tatal isi va asuma un rol. De a genera pasiuni comune si de a permite, relaxat, pasiuni diferite.
Rivalitatea nu e doar pentru inima printesei (care in acest caz este mama!) ci si pentru sinele care va concura pentru un loc prim in pole position-ul familiei.
Sanatatea morala a fiului primeste valente valoroase si de lung metraj. Care se vor strecura abil la suprafata comportamentului atunci cand amenintari sociale, ex. droguri, isi vor face aparitia.
Realtia tata-fiu, construita cu grija, va reprezenta o ancora si o resursa pentru valurile si furtunile adolescentei.
Este o relatie cu bataie lunga, pe care rabdarea si aprecierea personala a tatalui va reprezenta o polita in alb pentru fiu.
Tatii isi doresc, ca mostenitori, apriori, poate si fara a realiza acest lucru, fii.
O persoana de acelasi sex, cu alte cuvinte.
Poate anxietatea de a avea fete, "ceva" care este quasi necunoscut, ii determina la aceasta optiune.
Optiune care nu are suport, caci, deocamdata nu putem alege sexul produsului de conceptie.
Dar nu realizeaza ca, munca, energia si talentul investit va fi daca nu mai mare, va fi cel putin mai dificil.
Dar rezultatele vor fi pe masura!"
De aceea, este definitoriu, ca mama sa accepte si sa cultive, cu mult curaj, dechidere, relatia tata-fiu.
Fara teama de repros, din ambele parti, ci ca un fapt firesc. Ca oameni sumati ca imperfecti.
Increderea in relatia tata-fiu este o alta valenta de aur a familiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu