Increderea in sine nu se transmite genetic. Scurta dizertatie despre incredere.

ÎNCRÉDERE s. 1. (pop.) crezare, crezământ, (fig.) credit. (Se bucură de ~ lui.) 2. (livr.) confiență, (înv.) credință. (Nu am ~ în el.) 3.nădejde, siguranță. (Pot să am ~ în voi?) 4. optimism. (Privește cu ~ viitorul.) 

Pornesc de la definitia, conform DEX, e increderii.

Doua masuri cuprinse in definitie imi atrag atentia: nadejde si optimism. 

Un om care are incredere in sine este un om liber. Este un om optimist si care are speranta.


Un om care a evadat din propria inchisoare, construita cu grija si in foarte multi ani de negare a valorilor personale.

De ce e mai simplu sa ne suspectam de nonvaloare decat de valoare?

Increderea in sine apartine ogorului numit familie.

A primi incredere in sine este un mare dar. Este o samanta autentica si mirabila. (vorba maestrului Blaga).

Asa, fara efort, doar pentru ca existi. Fara conditii.

Deci, primul pas este sa ti se acorde incredere. Si cel care ti-a acordat-o sa-ti lase timp sa asimilezi ideea si valoarea darului.

Parintii sint promotorii incrdederii in sine.

Unii simt asta instinctiv, altii isi urmeaza fara drept de apel inaintasii  si acorda sau nu, pentru ca nu  au habar de proces.

Esenta increderiii porneste de la parinti. 


Odata  tranferul fiind facut, ea  este dezvoltata de sine. Perpetuum mobile.


Restul rasadului, scoala, serviciul, anturajul sau cine stie ce alt sistem,  sint secundare.

Nu stiu cata incredere au avut in mine parintii mei. Dar, conform teoriei dezvoltate de mine aici, banuiesc ca da. 


Ceea ce stiu este ca eu am incredere in mine. Si ca transmit, nu via gene, aceasta avere fiului meu.

Citez: "a avea incredere in sine inseamna sa fi castigat lupta cu sinele". Stiu doar ca eu nu am luptat cu mine. 


Am gasit un alt liman unde sa-mi atunc ancora. Iubirea de sine.

Iubirea de sine genereaza," fara numar", incredere.


Atentie: nu se transmite genetic.


Va doresc, cu drag, incredere in sine placuta!