Am urmarit de nenumarate ori filmul. Am citit de nenumarate ori cartea. Ca alte milioane de oameni!
Chiar zilele astea recitesc celebrul roman a lui Margaret Mitchell.
Fiecare varsta a avut intelesul ei pentru povestea de iubire.
Mi-a placut mereu temporizarea lui Scarlett: ma voi gandi la asta maine, la urma urmei si maine este o zi!
M-a fascinat iubirea lui Scarlett pentru Ashley. Cel mai nepotrivit barbat. Iar Scarlett cea mai incapatinata femeie.
De ce el, un om slab, incatusat de morala si de reguli, fara contur?
Poate pentru ca a fost singurul care a ignorat-o cu buna stiinta si logic, pentru nepotrivire de caracter evidenta?
Poate pentru ca ambitia lui Scarlett a supus-o si a mistificat situatia de fapt?
"Gone With The Wind" este citit macar odata in viata.
De ce l-a ales Scarlett pe Ashley si a ignorat fascinatia, atractia si compatibilitatea lui Rhett?
Romanul descrie alegerea cu obstinatie a partenerului nepotrivit. Pe langa alte fapte istorice ale razboilui de secesiune. Care se potrivesc cu povestea de iubire. Negarea unui fapt evident, un razboi pierdut inainte de a-l incepe, motorul lui fiind entuziasmul fara nici un suport real. Totul in ochii lui Scarlett, totul in ochii sudistilor!
Realitatea nu e chiar romantica si nu e pana la adanci batranete.
Atentie la capcana alegerii barbatului nepotrivit.
Se pare ca, pentru sexul feminin incarcat de efluvii maternale, a avea grija de un om nepotrivit si implicit alegerea unui barbat nepotrivit reprezinta o cale aglomerata..
Pentru mine si pentru romantismul latent din orice femeie, Scarlett va fi recuperat timpul pierdut si va fi recastigat pe Rhett.
Si vor fi trait fericiti pana la adanci batranete.
Si maine este o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu