Nu stiu daca parintele euthanasiei este zeu sau demon. Viziunea sa, cea de a facilita o moarte demna, nu este de ignorat.
In acceptul meu ne prestabilim viata. Inainte de a veni pe lume, impreuna cu Divinitatea. Viata ca o lectie de invatat.
Lumina acestui accept nu poate tolera intunericul euthnasiei.
Dar asta e o ipoteza, a mea. Este varianta axiomatica a existentei mele. Nu am demonstrat ca ipoteza mea este general valabila.
Nici macar pentru sine.
Eu cred inPuterea Absoluta, teroretic demonstrata ca ar exista, ca orice statistica pe Pamant.
Ca asa cum exista puteri absolute pe fiecare treapta umana, ca exista Chief Executive Officer, iar peste el este presedintele organizatiei, asa musai exista si ceva peste titlul de Sef al Omenirii, altul decat Marele Licurici (a se citi presedintele USA).
Mai Marele Planetar.
Si cine stie al catelea in rang este Dumnezeu?
Nimeni.
Asa si cu Kevorkian. Teoria lui poate fi valabila.
Nu sint de acord cu euthanasia, dar respect parerea celui care o agreaza.
Si daca cineva cere propria moarte, ca salvarea unei vieti cumplite, de ce s-ar opune cineva?
Nu stiu ce as face si nu doresc sa aflu in cazul cand lectia vietii mele ar fi una cumplita.
Filmul este o realizarea remarcabila.
Si sa nu uitam, cei care doresc da moara merita o viata mai buna. Nu putem sa ne opunem acestui fapt.
Daca credem ca viata pe Pamant are repetitie.
Al Pacino, un maestru.
Ei, nu mai stiu de unde am plecat.
Merita vazut, merita o parere viata. Si moartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu