Zeci de subiecte mi-au tranzitat mintea in ultimele zile.
Mai ales legate de marea sarbatoare de 8 Martie.
Mai ales ca sint deconcertata cand e 8 Martie. Sint fara aparare.
Cand o floare valoreaza mult. Si ma refer la aspectul material. Aha, vine 8 martie, clar, lista cu femeile din viata ta,din viata copilului, din viata sotului, ca toate te privesc, nu-i asa?
Si toti brunetii stau la colt de strada, cu flori. Da, e plin. Si sa nu va ganditi la acei macho, focosi si tandri.
Ma refer la cei care au ochii negri, parul negru si fata alb inchis,asa cum se descrie Tudor, baiatul nostru.
Care nu e rrom. E roman, cu acte in regula. Dar v-am zis, e un creol pe cinste, conturat si si care are un umbrar la gene.
Adica, e plin de cei care vand flori, de care doreste doamna sau domnul.
Asta e un capitol enervant, pentru mine.
Altul ar fi restaurantele pline, la pranz, de grupuri de doamne insotite de alte doamne.
"Hai, draga, sa ne sarbatorim, ca daca nu o facem noi cine sa o faca?" Seful intelege dorinta cardului, care pleaca mai repede. Sef ingaduitor, senin, hai, ca e 8 Martie, o zi au si ele, ca in rest.... Am si eu acasa femei, care mai de care, sotie, fiice, mama, soacra etc. Inteleg femeia.
Poate si alta care zica-se ca e din triungul amoros.
Ce ea nu merita atentie, macar in ziua asta, ca tot anul sta si ma asteapta, bombonica mea.
Ei, da, aici mai vezi cupluri venite, discret, sa ia masa.
Alt ceva care pare un capitol SF. Umbla fiinte incerte, cu un maldar de flori in brate, asteptate de masini cu persoane din familie
Sint cadrele didactice care au plecat de 8 Martie de la scoala.
Da, e nevroza de ziua noastra, a femeilor si mamelor din lumea intreaga.
Va amintiti cantecul, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu