Am intrebat o buna prietena daca asta ar fi un "issue". Exact asa.
Mi-a spus ca da. Alta prietena mi-a zis: supersubiect.
Atunci m-am gandit ca ce am observat eu e demn de luat in seama.
Mi s-a parut ca uterul post-partum se augmenteaza si sublimeaza in uterul emotional.
Care se mentine din dorinta de a avea grija. O dorinta fireasca, umana, mai mult, materna.
Copilul este, pana la un moment dat, dependent total de grija parentala.
Intervine momentul "razboiului de independenta 1877-1878", moment care marcheaza o alta dorinta fireasca: gradul de independenta al copilului in congruenta cu varsta si etapa de dezvoltare in care se gaseste.
Psihologia varstelor ne poate lumina in acest sens. Dar nu cred ca e nevoie sa mergem, oarecum, departe.
E savuroasa independenta copilului.
Odata scapat de reflexele arhaice, el primeste viza pentru viata.
Si sa te tii bine. De aici incepe un razboi tacit, nemarturisit, ocultat cu mentinerea copilului in postura de prelungirea fiintei tale, om adult.
Incepem de cand e in landou: sa vezi cu cine seamana? sau e leit, alege, mama sau tata, bunici, matusi, frati etc.
El nu poate fi el.
Copilul "trebuie" sa fie orice numai el nu.
Mai tarziu, e expresia : ei hai, dar ce stie el? (copilul!).
Sau demonetizata: Nu poate,e mic inca.
Si asa firul nevazut, maiestros tesut, al legaturii eterice dintre ascendenti si descendenti se materializeaza subtil. In copilul care are obligatii, cand el are majoritar drepturi.
Cand, in numele iubirii, parintii sufoca mica fiinta.
Cand e prizonier al uterului post partum. Si al placentei supramaturate. Si al unui cordon ombilical infasurat ce sugruma independenta.
Uter care tine distanta in cuplu.
Care o motiveaza.
Si care motiveaza si existenta celui care are grija.
Si asa ajunge copilul cel de-al treilea membru al cuplului, factor care provoaca anxietate si dezechilibru.
Din prea multa dragoste, din frica, din dorinta de a-si mentine status quo-ul. Dependenta copilului e un drog.
El, copilul, are propriul loc, foarte bine delimitat, foarte bine conturat.
Urcat pe un tron al recunoasterii fiintei sale, ca victorie a celor 9 luni in utero, a victoriei nasterii si a victoriei vietii in lumea adultilor.
Si a victoriei de a fi el insusi.
A unui viitor adult sculptat emotional si rational.
PS Am gasit un articol ce elucideaza maretia hormonului feminin progesteron si a unei valori paradoxale ale sale. Lectura placuta!
http://www.ziare.com/articole/injectii+progesteron+victime+accidente
Un hormon sexual feminin poate salva victimele accidentelor
Sambata, 20 Februarie 2010, ora 14:40 Comenteaza acest articol
Injectiile cu progesteron ar putea face diferenta dintre viata si moarte in cazul victimelor accidentelor, care au suferit traumatisme craniene.
Potrivit cercetatorilor de la Universitatea Emory din Atlanta, acest tip de tratament ar putea reduce la jumatate decesele in caz de accident, relateaza The Telegraph.
Ei sunt de parere ca hormonul, care apare natural in organism in timpul sarcinii, dar nu numai, fiind folosit si in contraceptivele orale, protejeaza neuronii in momentele de dupa accident.
Testele de pana acum i-au demonstrat eficienta, injectiile cu progesteron urmand sa treaca prin testele finale in scurta vreme, ceea ce inseamna ca in maximum 10 ani ar putea fi pe piata.
Injectiile cu progesteron trebuie administrate concomitent cu tratamentul traditional, au explicat cercetatorii.
In cadrul testelor, 82 din 159 de victime ale accidentelor sau violentelor au fost injectate cu progesteron, in primele 8 ore de dupa trauma, tratamentul fiind reluat la fiecare 12 ore, in urmatoarele 5 zile.
Peste 6 luni, medicii au observat ca acesti pacienti isi reveneau mult mai repede decat ceilalti, carora li se administrase o injectie placebo. Tratamentul pare sa imbunatateasca si functionarea creierului si reduce riscul ca victimele accidentelor sa ramana cu dizabilitati. Si riscul de mortalitate este redus la jumatate.
Un nou set de teste va demara luna viitoare, in SUA, pe 1.140 de voluntari, acesta urmand sa dureze circa 6 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu