joi, 7 octombrie 2010

COMPETITIA, mostenirea comunista a zilelor noastre, partea I

Desi pare un titlu capitalist, competitia despre care vorbesc este una comunista.


Va spune ceva  : "Intrecerea socialista"?? Sau chiar va abuzeaza termenii?

Mie imi spune, pe mine ma abuzeaza.


Competitia  a supravietuit, ca valoare perena, revolutiei, care a transcens tranzitia fragila din Romania.

Competitia este o valoare sadita in celula noasstra, de decretei sau  ceausei, cum doriti sa o numiti sau sa va numiti.

Are  transmitere genetica, desigur.

Cineva a reusit sa perpetueze si sa o aduca pe cele mai inalte culmi, apropos de limbajul de lemn al vremurilor citate.

Ea, competitia, isi are radacinile de la gradinita. 

Refuz sa cred ca in maternitate, la nastere, la greutatea si la inaltime sau la scorul Apgar!

Sau, ca sa ma leg de nutritie, oarecum la obiect, de competitia la slabit a mamicilor. 

Cred ca grupa mica de la gradi pare a fi leaganul nasterii competitiei. A COMPETITIEI.

Ea se nutreste cu diplome, concursuri, cu tematici,  cu serbari.

Tintele ei sint micii oameni in devenire. Cadre de nadejde ale societatii noastre.

La programa grupelor de gradi,  jocul firesc al copiilor este o disimulare. El, jocul, este un pretext. 

Tinta este momentul in care bulina rosie (va amintiti?!) se apropie amenintatoare de tine. Bulina rosie a ramas, ne este sadita in suflet, dar s-a adaptat. 

Cum spuneam: concurs,  diploma, optionale competitive, castigatori, premii, comparatii in fata clasei.

Mie  competitia asta, de pe vremea aia, a decreteilor, mi-a mutilat copilaria.

Cu examene, concursuri, cu zeci de copii-candidati  pe locul dorit.

Sint gata oricand sa fiu cea mai buna, orice nereusita ma frustreaza,  ma chinuie perfectionsmul, ma duc la disperare defectele mele, firesti de altfel.

Baiatul nostru e in grupa mijlocie. Cand jocul e rege.

Educatoare m-a avertizat ca,  daca lipseste, ramane in urma.

Care urma? Fata de ce?

Tudor stie toate literele, stie sa scrie, sa silabiseasca, cifrele, toate figurile geometrice.

Are un  limbaj format.

La ce sa ramana in urma? La triunghi? La cerc? La anotimp?

E momentul sa ne trezim. JOCUL E REGE. 

In grupa lui Tudor  serbarile vor fi pentru copii nu pentru orgoliile parintilor.

Am decis: vrem copii liberi, iubitori de sine si fericiti.

Cand doamna educatoare, cu cele mai bune intentii, m-a intrebat daca nu-l inscriu pe Tudor la concursul "Voinicel". (Stiti, e doar 10 lei!) mi-a venit sa-mi dau o palma.

Ca sa stiu daca nu am visat. Nu, eram in anul 2010. 

A murit competitia, traiasca competitia!



PS imi cer iertare, e enorma postarea, m-am aprins, m-am dezvoltat  personal, am scos frustrarea. va multumesc!!







2 comentarii:

darry.anna spunea...

Va citesc cu placere!
Si eu va multumesc si sunt de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste COMPETITIA sadita in sufletele curate ale copiilor la o varsta atat de frageda.
Mai tarziu se transforma in intrecere absurda, strivind personalitatile fragile sau sensibile a caror singura vina este ca sunt.
Va multumesc!

Dana Iesan spunea...

ma bucur ca, in afara de citit, cineva isi spune parerea!

generatia mea este una ofertanta! in subiecte.

va urma partea a II-a, nu mi-am imaginat cat m-a influentat!

de bine? de rau?

ideea este ca influenteaza in continuare!

Persoane interesate

Despre mine