Am auzit si nu de putine ori, despre "greselile trecutului". Saci de lest la prezentul nostru.
Eu cred ca daca e trecut a trecut, deja.
Nu?
Si ce pot face daca e trecut? Ca merg aproape sinergic: greseli cu trecut. Pot doar sa invat din propriile mele greseli. Atat.
Eu le-as redenumi. Si din greseli sa le-as spune experiente.
Deja ma simt mai bine. Greseala implica vina. Dar experienta e ceva care te absolva de vina.
( vina care se naste din etichetarea faptei drept gresita este un instrument de manipulare ocult )
Experienta te elibereaza de actiunea faptei tale. Dar se pare ca vina e ceva ereditar si se mosteneste in familie siin subsistemele sociale.
Plus, dupa mine, a gresi este o chestiune subiectiva.
Eu pot percepe ca lucru pozitiv greseala altuia. Iar el, invers.
Regulile jocului vietii mele le stabilesc eu, pentru ca ma respect si tin sa-mi fie bine. Le stabilesc pentru mine si pentru cei din jurul meu, pentru binele lor.
Revin: experientele mele sint fapte care-mi apartin, care mi-au dat sens vietii si care m-au educat. Bune sau rele. Rele sau bune.
Experienta sint eu in acel moment.
Cat despre greseli, numai de bine.
"si ne iarta noua greselile noastre precum si noi..."
Daca Dumnezeu poate sa treaca mai departe si noi o putem face.
Experiente placute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu