E postura lejera, confortabila si la indemana oricui sa fim judecatori.
Sa punem etichete si sa dam sentinte. In contul altuia.
Eram aseara cu grupul de prieteni, discutand despre a fi sau a nu fi ceva. Nu are importanta ce. La noi era vorba despre bucatarie si de cine are suprematia meniului zilnic.
Ca e normal sau nu e normal sa ai o nevasta care stie lectia. Sau poate rolul de chef sa fie preluat de sot.
Sau, sau etc.
Diagnostice si verdicte, care mai de care.
In esenta, de fapt era ceva concret. Ce si cum face o familie, familia X, intr-o situatie data.
Usor de zis, usor de judecat dar greu sa fi in papucii cuiva, cum spun englezii.
Cand judecam si etichetam pe altii, treburile noastre merg in culise.
Sintem buni, suntem grozavi in ochii nostri, cel putin. Cel judecat are probleme.
Sintem deasupra tuturor problemelor. Inclusiv ale noastre.
La urma urmei, judecata altuia e un fapt pozitiv. E un mod de a face fata provocarilor zilnice.
Judecarea altuia e un drog. Inofensiv. Ne acorda un "time-out", necesar si salvator la acel moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu